zi de 13, zi cu noroc

..desi tuturor celor din jurul meu li s-au spart diferite oale in cap (picarea unui examen auto,deceptii in dragoste si din nou baietii e porci-la altii in ograda, din fericire), pot spune ca per total a fst o zi dragutza:)) am inceput-o cu o plimbare scurta cam din colentina pana la eroilor pana la fac.. a urmat apoi un seminar de doar o ora:)) si apoi un chiulit mic cu fetele la un film de gagici... singurul baiat prezent a declarat k s-a distrat minunat, si k ar fi sforait armonios in continuare, dak una dintre eroinele principale nu ar fi nascut "live" cu tipetele de rigoare amplificate cu sprijinul lui dolby:D si l-ar fi trezit la realitatea de a iesi "intre fete" :D
nebunia a continuat in masina lui bi knd muzica si agitatia ne-a fst dublaaaata de o mare denivelare a carosabilului din zona iancului, de rangul celor de la competitiile off road, care ar fi putut fi responsabila pt o berbeleaca adevarata si evident pt o confirmare a excentricitatii zilei rau famate de 13... buhuhu :P
asa k sfatu naratorului este distrati-va pe seama acestei zile buclucase!

cioc cioc... cine e??.. tu? care tu? tuaamna:)

iti dai seama cu adevarat ca a venit toamna, nu cand te prinde ploaia si iti rupe orice umbrela indiferent de calitatea sperata a acesteia, nu cand se intuneca devreme si incepe scoala, ci cand vezi k toata corola de frunze e acum pe trotuare, pe carosabil, pe parbriza si pe perdele(cel putin asa decoram eu camera in copilarie, in ciuda reactiilor dezaprobatoare ale mamei)..
eu de abia in noaptea asta, mergand pe mult batatorita strada dintre dristor si titan, am sesizat cioc ciocul toamnei si confetiile aramii ce se ambitionau sa infrumuseteze acest oras de altfel cam cenusiu!
A fost o seara cu de toate.. ras, film, dragoste, cearta, crispeala:)) -nu vine de la crispy streaps:P si mici revelatii.. am vzt boogie si mi-a placut f tare pt k eu adesea ma gasesc in relatie in postura care apartine de obicei barbatului, care in ciuda sentimentelor care pot fi si foarte profunde, vrea libertate... nu vrea sa fie sefuit si caruia nu ii trebuie un partener cu rol de nevasta... ce sa mai zicem vazand personajele, iubitului meu i-a crescut inima in piept realizand sansa pe care o are sa aiba langa el o fata independenta si nenevasta...
maine se intoarce L pe care o iubesc enorm... am atatea in gand pt ea:X nici nuj daca isi da seama.. o astept cu dor de 3 luni f lungi si f pline de evenimente, in care desi nu sunt implicata direct, m-au afectat f tare.. si m-au facut sa trag multe concluzii:D sau :( depinde din ce punct de vedere...
oricum... ideea serii a fost diversitate de emotii si caterinci

Mana in mana

se spune ca pe Cei mai Importanti Oameni odata ce ii numeri, constati ca nu sunt mai multi decat degetele de la o mana ... dar ce te faci cu momentele din viata, care te fac sa realizez ca numarul acestora descreste... daca pierzi un deget e dureros, dar nu e o tragedie, poti trai in continuare, te obisnuiesti si deprinzi noi indeletniciri cu cele ramase, acestea suplinind lispa primului pierdut...
vine numarul... 2 si tot asa... e din ce in ce mai greu ... dar daca pierzi un deget desi acesta exista?.. acele degete sunt ale tale.. simti ca inca parte din tine.. dar acea mana schilodita nu mai poate face ce facea inainte... nu se mai poate considera completa si fericita...
cred ca pt multi din noi, momentele definitorii in viata, cele care ne contureaza si ne vin ca o confirmare a unei anumite complicitati impartasite cu persoanele dragi, sunt aniversarile. cate degete avea o mana la 18 ani...:) eram mutant intr-un sens pozitiv... cate 10 degete si la maini si la picioare.. care ma faceau sa dau pe dinafara de stima de sine si imi endorfinizaiau:)) creierii...
dar ce se intampla cand dai cu capu de pragul de 20 ani..? sau in cazul unora iti rupi piciorul fix dupa acea noapte magica si porti apoi un gips ciclam pe care il plimbi si prin tari straine ca un alter ego al maturizarii care te asteapta..
nu imi place ce se intampla... mainile astea ale mele au pierdut rand pe rand.. multe degete... nemaifiind nici macar in standardele normalitatii... acum cu greu mai pot face ce faceam sau ce visam ca fac, acum nu le mai pot spune povesti din suflet, acum nu ma mai pot confesa lor si nu ma mai pot astepta sa fie toate parte din mine.. cand surplusul pleaca, degetele de conjunctura, atasate dupa un deget mai influent sau simpatic lor, speri ca macar raman cele importante...
speri si speri... ca ele vor fi sincere si te vor iubi cum tu le pretuiesti.. toti avem un deget preferat: cel mai frumos din toate, cel mai de incredere si care pare ca nu ne va trada niciodata. deodata se plictiseste de compania si de lacul transparent pe care il aplicai pe unghii... transparenta prieteniei e inlocuita cu oja treptat bej, rosie, ciclam, si in final cu cele mai inchise nuante ale paletei coloristice.. nu mai vezi ce simte, nu mai stii ce doreste si mai ales incepi sa te convingi ca minte si isi disimuleaza trairile... a fost degetul preferat atatia ani, nu te puteai astepta la asta din partea lui.. il iubesti in continuare, dar stii ca nu va mai fi niciodata cel mai de pret pt tine si mai ales doare cand simti ca pt el nu prea mai conteaza, umbla deja pe la alte maini.. frumos ojate, ce nu cunosc transparenta lacului si a sinceritatii.. in a caror companie se simt mai frumos mintite si ale caror fatete se schimba dupa ultima fita

slava domnului ca mai sunt si degete loiale, pe care la inceput le privesti cu indiferenta, sigur ca deja ai suficiente si nu le acorzi inca de la inceput afectiunea meritata... vin neambalate in cel mai scump french, au unghii fara extensii care nu se rup imediat ce viata devine grea..
va multumesc dragi degete ramase, datorita voua continui sa cred ca viata e cu adevarat frumoasa!
grafica filmulet razvan moisa